gândesc.

Până la urmă, tânjirea după un spațiu pe care l-am părăsit este tânjirea după un trecut care poate nici nu mai există în realitate. Ne ancorăm în el pentru că este confortabil, ca o plapumă groasă pe care o alegem în loc să înfruntăm gerul pentru a ajunge acolo unde vrem să fim. Dar ideea de rădăcină este până la urmă doar fum și iluzie, o construcție complexă a emoționalului nostru. Până la urmă, rădăcina este în noi și își extinde brațele către fiecare loc și fiecare om care la un moment dat ne-a făcut viața mai frumoasă sau care încă ne-o face